Mizerii in Corfu

Chiar daca imi place foarte mult insula Corfu, mai exista si minusuri.

In general nu ma feresc de lucrurile mai putin placute si prefer o informare corecta decat sa creez o falsa senzatie idilica.

In doua dintre imaginile de mai jos este vorba de garduri care seamana izbitor cu cele puse si apoi inlaturate de autoritatile locale in Sectorul 5 din Bucuresti, din motive asemanatoare cu cazul de fata. Semn ca spulberarea discretionara a banilor publici este transfrontaliera si destul de lipsita de imaginatie.

Un gard de pe faleza este serios erodat de vreme (probabil si de calitatea mizerabila a materialului).

Un cauciuc a ajuns in apa limpede. N-a tuburat-o, dar nici nu a facut-o sa arate mai bine.

In fine, alte garduri au fost aruncate pe plaja. Autoritatile din Corfu nu au parut prea interesate de inlaturarea lor de acolo.

Luminile scenei la Revelionul Primariei Capitalei

Doar luminile scenei s-au ridicat la inaltimea evenimentului cu ocazia Revelionului 2018 organizat de Primaria Capitalei.

Punctul cel mai slab a fost, ca de atatea ori la concertele organizate de primarii in Bucuresti, sonorizarea. Se pare ca nu a contat absolut deloc faptul ca madam Firea a lucrat intr-o televiziune. Pentru o sonorizare mai buna la concerte este nevoie de un inginer de sunet foarte bun. Unul dintre cei mai buni cred ca este Cristian Dobrica de la SAE (Sound Audio Engineering), care preda si un curs de ingireri de sunet la firma mentionata.

Alte lucruri dezamagitoare la concert au fost alegerea muzicii mai vechi si mai putin ritmate, desi era frig si cred ca lumea avea chef de dans si agitatie; apoi focul de artificii de dupa palat, deloc spectaculos si care a tinut mai putin de 10 minute, a fost practic invizibil din Piata George Enescu (si cred ca a enervat si operatorii de imagine din televiziuni).

Important este ca mafia politico-economica din Primaria Capitalei, in frunte cu madam Firea, a mai facturat o gramada de bani publici fara sa dea socoteala in fata nimanui pentru aceasta risipa si pentru acest esec evident.

Dar asta nu ma impiedica sa cer demisia tuturor celor care s-au "implicat" in organizarea acestui eveniment.

Mizerie ultracentrala

Primaria schimba cu viteza ametitoare trotuarele, asfaltul si mobilierul stradal, dar mizeria si jegul raman si se depun mereu, chiar si pe noile dale ultracentrale de pe trotuarele dintre cladirea primariei generale si parcul Cismigiu. Dupa cum se vede, "edilii" nu vor sa rezolve problema mizeriei din Bucuresti, ci doar sa spulbere banii publici pe "proiecte" imobiliare costisitoare ("reabilitarea" Arcului de Triumf, Arena Nationala nefunctionala si asa mai departe).

Candidatii lu' Peste la alegerile locale din acest an (Vranceanu Firea Pandele, Busoi, Sava), in loc sa se laude cat de bine stau in autosondaje si sa bata campii pe la televizor cu "grija" fata de cetateni, mai bine sa puna o palma pe acest trotuar si sa vada cat de neagra e dupa aceea.

Nu ar fi mai bine sa nu mai avem "edili" si sa nu se mai plateasca taxe doar ca sa-si bata joc niste rahati de ele?

Nu ar fi normal ca pentru aceasta mizerie in forma continuata (practic non stop) sa fie concediati toti angajatii din primarii care isi bat joc de oras? Sigur ca ar fi normal intr-o tara normala, dar aici nu e cazul.

Cladiri renovate din bani publici

Cladirile de mai sus au mai fost renovate dup 1989. Se stie ca autoritatile centrale si locale sunt intotdeauna mari gestionare de "proiecte" imobiliare. Orice renovare pe bani publici este o mana cereasca pentru ordonatorul de credite vizat, care, conform statisticilor DNA, poate pretinde un comision de minim 10% din valoarea lucrarilor.

Conform sursei http://www.curierulnational.ro/Finante%20Banci/2015-09-30/Cladirile+degradate,+taxate+de+6+ori+mai+mult,

"Impozitele pe proprietăţi se pot mări cu 500% pentru cei cu clădiri sau terenuri neîngrijite, potrivit noilor prevederi ale Codului Fiscal, care vor intra în vigoare din ianuarie 2016.".

Statului ii este usor sa renoveze de cate ori "vrea" muschii lui, din moment ce taxeaza cetatenii care realizeaza venituri cu minim 60%, iar pe cei care nu realizeaza venituri ii taxeaza cu minim 9%. Dar cetatenii nu au pe cine sa impoziteze, asa ca aceasta lege care permite supraimpozitarea proprietarilor pentru ca... nu au bani este una de tip terorism juridico-financiar de stat.

Pasajul spre parcul Herastrau de la capatul tramvaiului 41

Recent arestatul Sorin Mircea Oprescu s-a umflat in pene in vara cu ultima sa realizare: pasajul de la Casa Presei. Din cate am vazut, cei 700-800 de metri de pasaj au costat 60.000.000 de lei, adica vreo 14 milioane de euro kilometrul! Acest pret exorbitant si greu de justificat nu a impiedicat constructorul (Apolodor Com Impex) sa intre in insolventa (sursa: http://www.constructiv.ro/content/constructorul-pasajului-de-la-pia%C5%A3-presei-intrat-%C3%AEn-insolven%C5%A3%C4%83)!

Exista si critici legate de acest proiect, justificate dupa parerea mea.

Poza ar trebui marita ca sa se vada scrisul de pe perete: "Cum coboara un carut aici, handicapatilor?"!!!

Buna intrebarea. Locul faptei este inscris in poza de mai jos:

Se vede ca nu exista decat scari aici:

Eu am remarcat in plus si urbanismul oprescian presarat cu un sant noroios, la iesirea din partea cealalta a pasajului. Dar probabil ca din avion nu se vede...

Tot in aceste zile am gasit si solutia la intrebarea pusa pe perete:

Ce mare smecherie... Sa nu-l mai stresam pe dom' primar ca are si el treburi, de exemplu spagi de incasat in flagrant...

Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului

Azi, 09.Octombrie.2014, este Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului. Am vizitat in aceasta vara Memorialul Victimelor Holocaustului de la Bucuresti.

Din cate am vazut, mult beton si multa rugina pe aici. Pe surse scrie ca acest monument a costat, asa cum era de asteptat, cateva milioane de euro. Sa zicem ca betonul si rugina ar simboliza pustiirea si moartea, dar cred ca niste spatii inflorite ar fi putut simboliza faptul ca viata invinge pana la urma, ca binele invinge pana la urma, ca victimele Holocaustului nu au fost uitate, ca generatiile actuale si viitoare considera ca viata este o valoare suprema si ca nici o alta forma de Holocaust nu trebuie sa se mai intample.

Mai neplacut este ca, la fel ca in intregul Bucuresti, curatenia era deficitara. In finalul acestui articol este o fotografie care arata mai degraba ca autoritatile au dorit sa cheltuie niste bani publici, dar fara sa le pese prea mult de victimele si de semnificatia Holocaustului.

 

 

Aceasta vitrina nu se curata niciodata?

Dezgustator acest detaliu, dar nu am vrut sa-l ocolesc si sa trec peste el. Practic acest loc pare WC public pentru caini. Faptul ca s-au adunat atatia rahati arata ca in Bucuresti curatenia se face din an in paste. Mai arata si ca stapanii cainilor domestici nu strang mizeria dupa caini. Totusi, fiind vorba de un momument cu semnificatii aparte, amplasat nu departe de Primaria Capitalei (care acum este in reparatii... capitale), m-as fi asteptat ca macar aceasta zona sa fie privilegiata in privinta curateniei. Cum acest lucru nu s-a intamplat, rezulta ca Holocaustul continua in forma modernizata, sub forma genocidului economico-social: majoritatea cetatenilor sunt tinuti in mizerie si tratati ca niste gunoaie. Candva cred ca va fi condamnata si aceasta forma de genocid si ca va exista un monument dedicat Holocaustului economico-social.