Azi, 09.Octombrie.2014, este Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului. Am vizitat in aceasta vara Memorialul Victimelor Holocaustului de la Bucuresti.
Din cate am vazut, mult beton si multa rugina pe aici. Pe surse scrie ca acest monument a costat, asa cum era de asteptat, cateva milioane de euro. Sa zicem ca betonul si rugina ar simboliza pustiirea si moartea, dar cred ca niste spatii inflorite ar fi putut simboliza faptul ca viata invinge pana la urma, ca binele invinge pana la urma, ca victimele Holocaustului nu au fost uitate, ca generatiile actuale si viitoare considera ca viata este o valoare suprema si ca nici o alta forma de Holocaust nu trebuie sa se mai intample.
Mai neplacut este ca, la fel ca in intregul Bucuresti, curatenia era deficitara. In finalul acestui articol este o fotografie care arata mai degraba ca autoritatile au dorit sa cheltuie niste bani publici, dar fara sa le pese prea mult de victimele si de semnificatia Holocaustului.
Aceasta vitrina nu se curata niciodata?
Dezgustator acest detaliu, dar nu am vrut sa-l ocolesc si sa trec peste el. Practic acest loc pare WC public pentru caini. Faptul ca s-au adunat atatia rahati arata ca in Bucuresti curatenia se face din an in paste. Mai arata si ca stapanii cainilor domestici nu strang mizeria dupa caini. Totusi, fiind vorba de un momument cu semnificatii aparte, amplasat nu departe de Primaria Capitalei (care acum este in reparatii... capitale), m-as fi asteptat ca macar aceasta zona sa fie privilegiata in privinta curateniei. Cum acest lucru nu s-a intamplat, rezulta ca Holocaustul continua in forma modernizata, sub forma genocidului economico-social: majoritatea cetatenilor sunt tinuti in mizerie si tratati ca niste gunoaie. Candva cred ca va fi condamnata si aceasta forma de genocid si ca va exista un monument dedicat Holocaustului economico-social.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu