Rădașcă

Atentia mi-a fost atrasa de niste copii care se inghionteau si se incurajau sa atinga o insecta de pe un pom din parcul Kiseleff. M-am apropiat si am vazut ca este vorba de o rădașcă. I-am convins sa ia o pauza ca sa pot sa fac fotografii. Dupa ce am pozat am incercat sa-i calmez si sa-i conving sa nu faca un rau inutil unei fiinte. Dar, asa cum se intampla de obicei cu copiii, nu am reusit. E drept ca i-am tratat ca pe niste oameni cu discernamant si, chiar daca am insistat, am folosit un ton normal, ca atunci cand vorbim despre vreme. Aveau si adulti cu ei care nu au intervenit in favoarea insectei sau a mea, si atunci mi-am zis ca asta e. Copiii au inceput sa arunce cu betisoare si pietricele in rădașcă. Am plecat si nu stiu care este finalul. Sa gandim pozitiv: mai sunt inca multe paduri de taiat ilegal pe la noi, prin Romania, asa ca trebuie sa mai existe inca multe insecte de acest tip.

Acasa am vazut pe sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83da%C8%99c%C4%83 ca "În Europa Centrală și Sudică rădașca a devenit foarte rară. Asta se datorează nu atât colecționarilor de insecte, cât mai mult dispariției tot mai multor habitate, mai ales păduri de stejari, respectiv exploatării comerciale a pădurilor și îndepărtarea "lemnului mort".
Lucanus cervus este înregistrat în Directiva de habitate a Uniunii Europene din 1992, care cere ca statele membre să desemneze regiuni speciale de conservare pentru speciile înregistrate.".

Daca stiam la moment aceasta situatie as fi insistat pe langa adulti cu alte argumente in afara iluzoriului apel la calm si bun simt ca sa convinga copiii sa lase rădașca in pace.